Numite si rusalii ( dupa data in care isi fac scurta aparitie), micutele vietuitoare erau considerate intrupari ale tinerilor morti inainte a-si fi indeplinit menirea de soti sau sotii. Acestora li se acordase o zi din an, cea care corespunde unei mari sarbatori crestine, Pogorarea Sfantului Duh sau Rusalii, in care sa poata cobori pe pamant sub forta unor fiinte inaripate care sa traiasca pentru cateva clipe bucuria dragostei. Odata cu implinirea acestui moment, cei care se bucurasera de el urmau sa moara pentru a reinvia anul urmator in acelasi dans de o frumusete cruda.
Un mit rasfrant in realitate
Asemenea legendelor, efemeridele nu traiesc mai mult de o zi, singurul lor scop fiind acela de a se imperechea.
De altfel, fenomenul este unic in lumea vietuitoarelor, fapt ce i-a determinat pe multi paleontologi sa creada ca acest caracter al efemeridelor este unul arhaic.
Ele fac parte din ordinul Ephemeroptera, dupa termenii grecesti ephemeros=efemer si ptera=aripa, si sunt, in acelasi timp, descendente ale grupului stravechi de insecte numit Paleoptera, din care cele mai multe specii, multe dintre ele gigantice, au disparut de milioane de ani.
In prezent, peste 2500 de specii de efemeride sunt raspandite in toata lumea mai putin in Australia si Oceania. Spectaculosul lor dans poate fi privit si la noi in tara, in serile de iunie, cu precadere in Delta Dunarii si pe raul Tisa. In Ungaria, micile vietuitoare au primit chiar numele de “tiszavirag”, ceea ce s-ar traduce prin “florile Tisei”.
O cursa cu un final dramatic
In realitate, efemeridele traiesc intre 1 si 3 ani, dar numai in stadiul de larva. Numite si nimfe sau naiade (nimfe ale apelor dulci in mitologia greaca), larvele duc o viata exclusiv acvatica in cursul careia trec prin mai multe transformari majore.
Ele traiesc in rauri sau lacuri cu apa curata (fiind foarte sensibile la orice forma de poluare), gasindu-se, in special, ascunse sub roci, plante sau chiar in sedimente. Hrana lor este constituita din algele si microorganismele acvatice care le asigura subtantele nutritive necesare dezvoltarii.
Pe parcusul anilor in care viata lor se desfasoara numai sub apa, efemeridele sufera mai multe schimbari, in care isi schimba invelisul exterior. Cu timpul, intre carcasa nimfei si invelisul nou format se acumuleaza gaze care o vor face pe aceasta sa iasa la suprafata, moment in care insecta este aproape matura.
Pentru a-si putea indeplini scopul, efemeridele trec prin ultimul si cel mai dramatic proces de transformare, eliminarea invelisului exterior din care va aparea frumoasa insecta inaripata. Odata cu acesta, orice functie de supravietuire este inexistenta. Efemeridele nu se mai hranesc, aparatul lor bucal nu mai este functional, in timp ce tubul digestiv nu contine decat aer.
Urmeaza o cursa contracronometru care poate dura de la cateva ore pana la o zi, in functie de specie, in care unicul scop este reproducerea. Odata cu incheierea actului de imperechere, efemeridele mor lasand pe fundul apei ouale din care o noua generatie va iesi la lumina.
Pe parcursul vietii, atat la adapostul apelor cat si in afara lor, insectele sunt intr-un permanent pericol datorita numerosilor pradatori naturali. Ele constituie o sursa de hrana importanta pentru mai multe specii de pesti dar si pentru pasari. Cu toate acestea, mii de exemplare apar la suprafata an de an pentru a se contopi intr-un superb dans al vietii si al mortii.